Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X.
Născuţi la începutul anilor 80 sau ’90 vedem acum în anul 2008 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumparat’o ei şi realizăm ca noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru ca “noi nu ştim nimic”.
Suntem ultima generaţie care a jucat ‘scunsea, Castel, Ratele şi Vânătorii, Tara tara vrem ostaşi, Prinsea, Sticluţa cu otrava, Pac Pac, Hoţii şi vardiştii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color. Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Băieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic. Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză şi am cântat MULŢI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări. Spuneam mişto şi fain în loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. şi cine zice că nu s’a uitat ori minte ori nu avea încă televizor. Ne uităm la desenele animate de la italieni şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Milă cu Shiro.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţată Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apă. Între timp, ne consolăm cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.. Noi am ascultat şi Metallica şi Ace of Base şi DJ Bobo şi Michael Jackson şi Backstreet Boys şi Take That şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansăm. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Pe ei dacă îi întrebi, muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”
Am citit Licurici, Pif şi Hercule (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut Cico şi sucuri de la tec fără să ne fie teamă că au prea multe e’uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr’o sticlă de suc fără teamă de viruşi. Noi am înjurat arbitrul care ne’a furat la meciul cu Danemarca şi poate că tot noi i’am trimis 10000 de mailuri de dulce”. Noi nu ne dădeam bip’uri, ne fluierăm să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris şi jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpărăm şi le uitam pe dulap, pline de praf. Abia aşteptam la chefuri să jucăm Fântâniţă, sau Flori, fete sau băieţi, sau Sticla, sau Adevăr sau Provocare, sau orice ne dădea un pretext să pupam! Pe gură! Pe cine iubeam”.
Noi suntem cei care încă au mai cerut (sau li s’a cerut) prietenia”, care încă roşeam la cuvântul SEX”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine îţi place?” că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicletă fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne’am spălat pe mâini după ce ne’am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apa îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm. Noi am auzit cum s’a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit’o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea “Feriti’va de măgăruş”. Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers…
Dacă eşti de’al nostru… Felicitări!
Naratiunea de mai sus nu imi apartine. Am dat de ea pe net, m-a impresionat asa ca am decis s-o pun pe blog. Sper sa va placa si sa voua iar cei care, la fel ca mine, fac parte din Generatia X sa isi aduca aminte cu placere de vremurile copilariei. Enjoy!
Născuţi la începutul anilor 80 sau ’90 vedem acum în anul 2008 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumparat’o ei şi realizăm ca noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru ca “noi nu ştim nimic”.
Suntem ultima generaţie care a jucat ‘scunsea, Castel, Ratele şi Vânătorii, Tara tara vrem ostaşi, Prinsea, Sticluţa cu otrava, Pac Pac, Hoţii şi vardiştii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color. Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Băieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic. Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză şi am cântat MULŢI ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări. Spuneam mişto şi fain în loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. şi cine zice că nu s’a uitat ori minte ori nu avea încă televizor. Ne uităm la desenele animate de la italieni şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Milă cu Shiro.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţată Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apă. Între timp, ne consolăm cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.. Noi am ascultat şi Metallica şi Ace of Base şi DJ Bobo şi Michael Jackson şi Backstreet Boys şi Take That şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansăm. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Pe ei dacă îi întrebi, muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”
Am citit Licurici, Pif şi Hercule (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut Cico şi sucuri de la tec fără să ne fie teamă că au prea multe e’uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr’o sticlă de suc fără teamă de viruşi. Noi am înjurat arbitrul care ne’a furat la meciul cu Danemarca şi poate că tot noi i’am trimis 10000 de mailuri de dulce”. Noi nu ne dădeam bip’uri, ne fluierăm să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris şi jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpărăm şi le uitam pe dulap, pline de praf. Abia aşteptam la chefuri să jucăm Fântâniţă, sau Flori, fete sau băieţi, sau Sticla, sau Adevăr sau Provocare, sau orice ne dădea un pretext să pupam! Pe gură! Pe cine iubeam”.
Noi suntem cei care încă au mai cerut (sau li s’a cerut) prietenia”, care încă roşeam la cuvântul SEX”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine îţi place?” că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicletă fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcut de copii, nu ne’am spălat pe mâini după ce ne’am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apa îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm. Noi am auzit cum s’a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit’o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea “Feriti’va de măgăruş”. Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers…
Dacă eşti de’al nostru… Felicitări!
Naratiunea de mai sus nu imi apartine. Am dat de ea pe net, m-a impresionat asa ca am decis s-o pun pe blog. Sper sa va placa si sa voua iar cei care, la fel ca mine, fac parte din Generatia X sa isi aduca aminte cu placere de vremurile copilariei. Enjoy!
RSS Feed
